- periclitare
- periclitare v. intr. [dal lat. periclitari, der. di pericŭlum "pericolo"] (io perìclito, ecc.; aus. avere ), lett. — [essere esposto a rischio] ▶◀ correre pericolo, essere in pericolo. ◀▶ essere al sicuro.
Enciclopedia Italiana. 2013.
periclitare
Look at other dictionaries:
periclitare — PERICLITÁRE, periclitări, s.f. Acţiunea de a periclita şi rezultatul ei; primejduire. – v. periclita. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PERICLITÁRE s. 1. v. primejduire. 2. v. compro mitere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
periclitare — pe·ri·cli·tà·re v.intr. e tr. (io perìclito) 1. v.intr. (avere) LE versare in grave pericolo: sogliono questi principati periclitare quando sono per salire dallo ordine civile allo assoluto (Machiavelli) 2. v.tr. BU lett., mettere in pericolo,… … Dizionario italiano
primejduire — PRIMEJDUÍRE, primejduiri, s.f. Acţiunea de a (se) primejdui; periclitare. – v. primejdui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRIMEJDUÍRE s. 1. ameninţare, periclitare, (rar) primejduială. (primejduire carierei lui.) 2. v.… … Dicționar Român
periclitarsi — pe·ri·cli·tàr·si v.pronom.intr. (io mi perìclito) OB LE versare in grave pericolo, periclitare: qualunque volta quelli che sono inimici hanno occasione di assaltare, lo fanno partigianamente, e quelli altri defendano tepidamente, in modo che con… … Dizionario italiano
periclitato — pe·ri·cli·tà·to p.pass., agg. → periclitare, periclitarsi … Dizionario italiano
periclitaţie — PERICLITÁŢIE s.f. (Liv.) Periclitare. [< lat. periclitatio]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
primejduială — PRIMEJDUIÁLĂ s. v. ameninţare, periclitare, primejduire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
profesiogramă — PROFESIOGRÁMĂ, profesiograme, s.f. Reprezentare cronologică detaliată a caracteristicilor unei activităţi profesionale sub aspectul solicitărilor fizice, psihice şi al repausului într o zi de muncă. [pr.: si o ] – Din germ. Professiogramm. Trimis … Dicționar Român
pericolare — v. intr. [der. di pericolo ] (io perìcolo, ecc.; aus. avere ), non com. 1. [assol., minacciare di crollare, di cadere in rovina: la casa pericola perché è troppo vecchia ] ▶◀ ondeggiare, oscillare, traballare, vacillare. 2. (fig.) [essere a… … Enciclopedia Italiana
